Firul Textil
La inceputul anilor ´90, pescarul roman facea cunostinta cu o noua
generatie de fire: superfirele. Nu erau primele fire textile pentru ca,
anterior, firele din Dacron facusera istorie peste ocean. Putini dintre
noi stiam insa acest lucru, in conditiile in care eram de partea gresita
a zidului. Si totusi, noile fire rezolvau cele mai mari probleme:
rezistenta la rupere crescuta, diametre mult mai mici si elasticitate
minima. Se descoperise firul total! Era oare asa?
Sa facem cunostinta
Firul textil este format in esenta prin impletirea (braided) sau
fuzionarea (fusioned) fibrelor de politietilena de inalta densitate
(HDP). In Europa, poarta denumirea comerciala de Dyneema iar in SUA de
Spectra. Pescuitul este doar o industrie secundara pentru producatorii
de astfel de materiale, si cum armata americana a cam acaparat productia
de Spectra pentru nevoile proprii (lucru valabil si pentru productia de
fibra de carbon), este mult mai probabil sa gasiti fire Dyneema pe
piata de profil.
Stren (sucursala DuPont, inventatoarea Kevlarului) vine si ridica miza
prin introducerea firelor de Kevlar in pescuit. Desi mult mai rezistente
la abraziune decat firele din HDP, firele de Kevlar sunt ceva mai
groase la aceeasi rezistenta de rupere.
Firele fuzionate au facut multi adepti, insa pierderea rapida a
culorii, scamosarea si rezistenta scazuta la abraziune a facut ca tot
mai multi pescari sa se reintoarca la „clasicul” fir impletit.
Avantaje si dezavantaje
Un fir bun ar trebui sa respecte indicatiile de pe ambalaj in ceea ce
priveste rezistenta la rupere, sa fie maleabil si sa aiba un profil
rotund si plin in sectiune. Un astfel de profil va permite lansari mai
lungi si mai exacte, dar va da si o indicatie privind calitatea firului.
Acesta poate avea si un profil tubular (gol pe interior), ceea ce va
duce la aplatizare. Astfel de fire vor absorbi o cantitate mai mare de
apa (intre fibrele impletite, nu intramolecular, cum face
monofilamentul), ceea ce va face lansarile mai dificile (firul se
lipeste pe tamburul mulinetei si pe inele) si mai putin exacte (creste
greutate firului). Profilul rotund va elimina o parte din aceste
neajunsuri, insa va insemna ceva in plus la eticheta de pret a
produsului.
Avantajul major al textilului este insa rezistenta la rupere, aceasta
fiind cam de 3 ori mai mare decat a monofilamentului la acelasi diametru
dat. Asfel pescarul poate utiliza diametre mai mici ale firelor, ceea
ce permite lansari mai lungi si mai precise. Tot diametrul mic al
firului permite pescuitul in conditii de vant, plonjarea rapida a
nalucii pe substrat (eliminand astfel bucla generata de rezistenta la
inaintare a unui fir mai gros) si, bineinteles, ramanerea pe substrat a
nalucii in conditii de curent.
Un alt avantaj este lipsa elasticitatii textilului. Ceea ce inseamna
transmiterea unei cantitati mult mai mare de informatie de la naluca la
pescar, dar si o intepare mult mai rapida si mai exacta a pestelui.
Calibrarea diametrului firului trebuie facuta in primul rand raportat la
caracteristicile lansetei, producatorii americani mentionand pentru
fiecare lanseta si plaja de fire recomandate pentru o performanta maxima
a ansamblului. Un fir gros va da siguranta in drill, reducand la maxim
timpul luptei cu pestele si crescand sansele de recuperare a acestuia
atunci cand il veti elibera. Tot diametru gros inseamna o sansa in plus
pentru naluca, mai ales cand aceasta trebuie sa faca slalom printr-o
jungla de copaci, craci sau alte surprize submerse. Un fir gros va
micsora insa distanta si precizia lansarilor si se va comporta ca o
parasuta, ridicand de pe substrat jiggul, atunci cand pescuim in ape cu
curent accentuat.
Firul subtire are avantajul unor lansari lungi si precise, dar si a
unui control optim al nalucii in timpul pompajelor. Daca apa pe care
pescuisi este invadata de vegetatie acvatica, firul subtire va taia mult
mai usor prin vegetatia ce tine prizoniera naluca favorita. Firul
subtire poate avea insa dezavantajul rezistentei mai mici la rupere.
Daca apa pe care pescuiti are multe surprize subacvatice iar voi multe
voblere scumpe, e cazul sa treceti la un fir mai gros.
Tehnica si traditie
Am sa incerc sa raspund la o intrebare clasica: pot folosi textil la
stiuca? Raspunsul meu este unul nuantat: poate, asta pentru ca am
renuntat de mult sa calibrez echipamentul dupa pestele urmarit. In mod
normal, fiecare peste poate fi pescuit cu o diversitate de naluci, iar
competitia te obliga sa identifici cea mai productiva clasa a acestora.
De unde rezulta si ansamblul lanseta-mulineta-naluca.
Daca e salau sau biban, atunci e jigging. Iar asta inseamna o naluca
supla, non-reactiva, in care informatia transmisa de naluca pescarului,
prin intermediul firului, este cruciala si ajunge greu. Asta inseamna
sensibilitate maxima a lansetei, rigiditate crescuta (XFast/ Fast), fir
textil capabil sa transmita semnalul de la naluca la mansa sau ochiul
pescarului intr-un timp cat mai mic. Si, bineinteles, sa transmita rapid
si fara pierderi reactia de intepare de la mana pescarului la naluca.
Daca vorbim de stiuca, atunci nalucile preferate sunt voblerele si
oscilantele. Daca este sa vorbim de superspecializare, atunci fiecare
clasa de voblere ridica probleme si solicita raspunsuri dedicate. Dar o
mediere a acestor cerinte tehnice indica necesitatea unui echipament
capabil sa faca fata atat solicitarilor unei naluci reactive cat si
atacului si luptei cu pestele. Iar textilul nu are loc in aceasta
ecuatie decat daca se adauga o lanseta moderata. Pentru ca doar o astfel
de lanseta va mai da elasticitate acestui ansamblu. In caz contrar,
pescarul va simti fiecare vibratie a nalucii, fiecare mic obstacol si
fiecare atac, dar va gusta si amarul unor capturi ratate din cauza unor
agatari superficiale a ancorelor in gura pestelui, atacuri ratate si
naluci rejectate. Si totusi, daca aveti o pasiune nebuna sa va pastrati
trusa de voblere intacta atunci cand pescuiti pe rauri, textilul este
alegerea cea mai buna. Se recomanda si o doza de moderatie atunci cand
alegem lanseta.
Cleanul este probabil cel mai bun peste pentru a pune in evidenta
avantajele si dezavantajele unui textil. Si asta deoarece cleanul nu
este un rapitor pur-sange. Este mai degraba un oportunist. Gura
cleanului nu este facuta pentru intepari ferme si dure. Iar atacul este
unul sovaielnic, ce nu urmareste intotdeauna inhalarea nalucii. Un
textil va micsora rata capturilor, in primul rand datorita atacurilor
nefinalizate si indecise ale cleanului. Asta va insemna agatari
superficiale. Astfel, el se va folosi de rigiditatea ansamblului lanseta
– fir textil pentru a se desprinde de naluca. Un ansamblu „moale” va
absorbi astfel de trucuri. Un textil deosebit de subtire si moale
(Toray, Sunline, Stroft) va creste sensibilitatea ansamblului, va
proteja trusa de naluci si va fi capabil sa aduca la minciog monstrul
mitic pe care toata lumea l-a pierdut la 1 metru de barca.
Firul perfect?
De mult am ajuns la concluzia ca nimic nu e perfect. Ca pentru fiecare
mare avantaj exista cel putin un dezavantaj. Stiu foarte sigur ca nu
exista firul perfect sau universal. Exista doar firul perfect pentru o
anumita situatie/ aplicatie/ moment/ oportunitate. Primul mare dezvantaj
l-am observat acum 15 ani, cand primul fir textil pe care l-am folosit
mi-a afectat serios echipamentul: galetul mulinetei si inelele lansetei
prezentau urme vizibile de uzura. Acest lucru a fost insa rezolvat de
producatorii de echipamente de pescuit, astfel incat astazi, orice
lanseta si mulineta peste medie, sunt perfect adaptate utilizarii
textilului.
Datorita lipsei de elongatie, nodurile clasice nu mai faceau fata
noilor fire. Astfel a fost nevoie de o noua clasa de noduri care se baza
pe frecarea intre spire si nu pe elasticitate. Cel mai popular este
nodul Clinch imbunatatit, insa cel mai rezistent este nodul Palomar.
Personal il folosesc pe primul, din obisnuinta, dar garantez ca
Palomarul este cel mai rezistent.
Un alt dezavantaj evident il reprezinta vizibilitatea crescuta a
firulului, care insa poate fi redusa printr-un truc rapid: colorarea
ultimilor 2 metri cu marker negru. O alta metoda este aceea de atasare a
unui inaintas de florocarbon, care pe langa vizibilitatea redusa, mai
elimina un mare neajuns al firelor textile: rezistenta scazuta la
abraziune.
Aceasta este de fapt calcaiul lui Ahile pentru textile. Iar rezistenta
scazuta se datoreaza tocmai lipsei aproape totale de elongatie. Astfel,
un fir aflat in tensiune permanenta, va reprezenta o tinta facila pentru
scoici, betoane si alte muchii taioase aflate in adancuri. Am observat
ca am mult mai multe sanse sa aduc la minciog o captura intamplatoare de
stiuca daca am un fir monofilament sau macar un inaintas de florocarbon
decat atunci cand jigg-ul este legat direct pe textil.
